Prins fiind în lupta cu timpul am reluat cu greu răspunsul la LineFight. “Bătălia” începută cu Mircea Drăgoi, e un prilej bun de a ne ţine neuronii creativi activi. Dar din păcate disponibilitatea neuronilor ăstora e de cele mai multe ori zero, fiind prinşi cu “diverse” probleme cotidiene…

M-am întâlnit întâmplător acum câteva zile cu Maria Surducan, o ilustratoare foarte talentată membră fondatoare a revistei de benzi desenate Glorioasa Fanzină. Degrabă am cumpărat de la ea cu 4 (patru) lei “Glorioasa Fanzină” cu numărul 5: o revistă mică, dar plină de talent şi dăruire. Mi-a plăcut foarte mult!

M-am urnit şi eu cu greu şi l-am desenat pe DiscoLecter, care îl învinge pe Collecter. Aşteptăm personajul lui Mircea, care o să-l doboare pe DiscoLecter, pe LineFight.com …

Și fiindcă am stabilit cu Mircea că o să desenăm doar alb/negru pe LineFight, iată-l pe DiscoLecter în toată splendoarea coloristică , aici:

Hanniball DiscoLecter

The collectors live in fright
When they hear the music call…
DiscoLecter needs more light
On his shiny disco ball !

Votează-l pe DiscoLecter, pe LineFight!

Ţi-aş…

Pupa-ţi-aş privirea mută,
Muşca-ţi-aş pasul zvelt, de ciută,
Mângâia-te-aş pe-alergare,
Strânge-te-aş de-mbrăţişare.

Iar sub lună sau sub soare
De mi te-ai ivi în zare,
Într-o clipă – un fior
De săgeată albă-n zbor

M-ar răpune la pământ
Și neputincios şi-înfrânt
M-ar lăsa tăcut să mor
Nu de moarte, ci de dor.

Muşca-ţi-aş privirea mută,
Pupa-ţi-aş pasul zvelt, de ciută,
Strânge-te-aş în alergare,
Iubi-te-aş cât pot de tare!

Bogdan Adrian Stănescu, 2010

Din nou un exerciţiu literar. Protagonişti: Emma, eu; punctul de plecare: o poză sau un cuvânt; finalitatea: un text. Este al cincilea pas din schimbul de litere pornite la sfârşitul lui februarie. Punctul de plecare acum este o fotografie făcută acum o lună.

Emma a scris aici: De ce nu suntem ca peştii, iar eu am scris aici…

În căutarea pasului pierdut

Mi-am găsit un pas pierdut în fundul grădinii..
S-a rătăcit, bietul de el – mi-am zis…
A ieşit din rând (erau unul după altul aranjaţi)
Și n-a mai găsit drumul pe care era înşiruit
(după cel dinaintea lui şi în faţa celui de după).

Și-atunci, năuc, stătea întins la soare
şi aşteptând să-i taie calea paşii altor picioare
Tolănit se întreba mai bine de un ceas
cu ce măsură se măsoară-un pas,
şi neştiind unde-i perechea lui
dacă mai are vreo dimensiune – aşa, hai-hui.

I-aş fi făcut un pas pereche – pe cel stâng,
dar până să apuc, cel drept a dispărut, nătâng.

Bogdan Adrian Stănescu, 10 Octombrie, 2009

Vezi şi celelalte „exerciţii” literare:

1. Viaţa ca un carusel
2. Domnu’ Toma
3. Contur
4. Despre impacturi şi aşteptări

Sfârşit de dialog de seară, dintre doi amorezi.

…iar pe tavanul curţii mele şi grădinii tale mi-aş picta
nişte bobiţe albe într-o mare neagră de peltea;
mi-ai zice că sunt stele din Calea Lactee,
ţi-aş zice că sunt boabe (nebunele, de pe-alee)
şi-apoi le-am aduna încet pe toate-n palmă
iar bolta, dintr-o mare calmă
se va schimba într-un vârtej mortal,
iar tu căscai şi eu pluteam pe-un val.

Bogdan Adrian Stănescu, 2009

Contur de femeie

Parfumul ei, ca un război neînceput
Răsărise în tăcerea olfactivă a întregii încăperi.
Iernile din suflet ale ostaşilor s-au topit pe loc în primăveri
Cu-n pocnet scurt şi mut,
Şi s-a pornit să ningă din senin cu flori de meri.
Încremeniţi, toţi aşteptau ca pasu-i nevăzut
Să calce scârţâind pe-omătul aşternut de nicăieri,
Să detoneze fracţiunea de secundă ce-i ţinea stingheri
Cu mâinile-ncleştate pe arme şi pe scut.
Dar liniştea adâncă a secundei doar contura a bătăliei seri,
Pierdută încă dinainte de debut.

Bogdan Adrian Stănescu
05 Mai, 2009

O poezie à la Stănescu:

Diafan, ca umbra unei feline
în lumina unui felinar,
un pic lovit şi-un pic murdar,
bâjbâia sufletu-mi prin mine.
Şi-mpiedicându-se-n tăcerea amară
îmbrăţişat de negrul gol,
mi se plângea – e-adevărat – pe-un ton domol
că vrea un pic afară.

O fotografie à la Magritte

Fotografii cu versuri; strofe cu imagini; texturi.

Douăsprăzece texturi răsfirate între 11 poezii minunate:

• Ion Minulescu – Romanţa răspunsului mut (fragment)
• Ştefan Augustin Doinaş – Instantaneu
• Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
• Tudor Arghezi – De-abia plecaseşi
• Marin Sorescu – Scara la cer
• Lucian Blaga – Ce aude unicornul
• Nichita Stănescu – Poem
• Mircea Dinescu – Sunt tânăr, Doamnă
• George Bacovia – Pastel
• Ion Barbu – Riga Crypto si Lapona Enigel (fragment I)
• Ana Blandiana – Se face noapte
• Ion Barbu – Riga Crypto si Lapona Enigel (fragment II)

Vezi toată galeria ‘Texte şi Texturi’

Eu nu sunt el!
El a plecat şi a lăsat în urmă
frânturi de vise şi-amintiri.
Iar eu le-adun, le fac grămezi
şi le împrăştii iar.
Nici nu mai ştiu cum arăta
şi poate nici n-a fost aici
sau poate nici nu a plecat…
Eu sunt doar corpul sufletului meu
şi mor încet şi camuflat.
18-06-1999

Aş vrea să stau undeva pe o piatră
ca o şopârlă beată -
- de soarele ameţitor.
Aş vrea să zbor. Prin apă:
ca un peşte
uşor
Să mă zgâriu de vârfuri albastre
de munţi -
- ca un nor
cât de mic…
Şi să tac,
şi să nu ştiu nimic.
2* Martie, 1999
Am vrut să-i scriu o poezie
Puiului mic, negru şi rău.
Şoarecelui de câmpie
Prin urechea străvezie
Să-i răsune ca un râu.
Să se-ascundă-n vizuina
Care-o ştie
Sub tulpina arămie
A-unui spic de grâu ticsit,
Ca să stea acolo-n taină
Şi s-o roadă fericit.
23 Martie, 1999

Iubito, e nebuna lumea!
Să dăm cu pietre-n tot ce-au ridicat
şi-au zămislit de mii de ani,
căci fericirea – acum se cumpără cu bani
Eu şi nici tu şi nimeni altul
Nici nu mai suntem noi -
Iubito, e nebună lumea,
să aruncăm în ea cu bulgări de noroi

E ciudat, dar când ţi se întâmplă, ţi se întâmplă… dacă ai noroc, nu te mai trezeşti, dar dacă te-ai trezi, n-ai ştii ce naiba te-a lovit cu voluptatea unei bombe de efect, să fi fost ochii ei delicioşi? zâmbetul galant şi suav? sprânceana ridicată provocator? părul frumos ondulat? buza care parcă te ruga să o muşti? pielea fină şi plăcut mirositoare? un gest mărunt? o atingere prea potrivită în context ca să fie din greşeală? Oricum, ai înţelege iremediabil că erai îndrăgostit; la fel de indrăgostit precum era roşcoveaţă al nostru cu avioane în cap – să-l numim Ruby -, după ce într-o zi, o văzuse pe domnişoara Van, lăfăindu-se în toată splendoarea ei rubicondă pe un perete dintr-un colţ al lumii îndepărtat.