Din nou un exerciţiu literar. Protagonişti: Emma, eu; punctul de plecare: o poză sau un cuvânt; finalitatea: un text. Este al cincilea pas din schimbul de litere pornite la sfârşitul lui februarie. Punctul de plecare acum este o fotografie făcută acum o lună.
Emma a scris aici: De ce nu suntem ca peştii, iar eu am scris aici…
…iar pe tavanul curţii mele şi grădinii tale mi-aş picta
nişte bobiţe albe într-o mare neagră de peltea;
mi-ai zice că sunt stele din Calea Lactee,
ţi-aş zice că sunt boabe (nebunele, de pe-alee)
şi-apoi le-am aduna încet pe toate-n palmă
iar bolta, dintr-o mare calmă
se va schimba într-un vârtej mortal,
iar tu căscai şi eu pluteam pe-un val.
Bogdan Adrian Stănescu, 2009
Exerciţiul de exprimare partea a cincea. De data asta pornind de la un cuvânt, şi nu de la o fotografie. Cuvântul ales de mine: contur. Emma a conturat aici, iar eu am conturat o poezie:
vreau să mă transform în nimic… sau mai bine.. mai bine într-un punct minuscul de pe un perete, ca o pată scrijelită prin martirajul unui ţânţar neatent. sau.. prindeţi-mă şi ascundeţi-mă în palme… zgribulit şi năuc lăsaţi-mă să mă încălzesc în căuşul gigantic… luaţi-mă de chică şi aşezaţi-mă într-un colţ al casei de unde să-mi pot asculta temător bătăile inimii. n-am să fac zgomot… şi n-am să încerc să fug…
