…iar pe tavanul curţii mele şi grădinii tale mi-aş picta
nişte bobiţe albe într-o mare neagră de peltea;
mi-ai zice că sunt stele din Calea Lactee,
ţi-aş zice că sunt boabe (nebunele, de pe-alee)
şi-apoi le-am aduna încet pe toate-n palmă
iar bolta, dintr-o mare calmă
se va schimba într-un vârtej mortal,
iar tu căscai şi eu pluteam pe-un val.
Bogdan Adrian Stănescu, 2009
„Cândva, la marginea oraşului de beton-armat şi la hotarul pădurii de magnolii uriaşi, un roboţel privea pierdut la stele în timp ce o bufniţă albă, cu ochii ei mari, căuta ceva strălucitor şi rar să preţuiască pentru totdeauna”
Exerciţiul de exprimare partea a cincea. De data asta pornind de la un cuvânt, şi nu de la o fotografie. Cuvântul ales de mine: contur. Emma a conturat aici, iar eu am conturat o poezie:
A patra parte a exerciţiului literar urmează după Viaţa ca un carusel şi Domnu’ Toma.
Pe a treia, eu am ratat-o, Emma nu: Povestea trei.
Aşa că iată a patra poveste a Emmei – Fourth, şi povestea mea – Despre impacturi şi aşteptări …
Exerciţiul literar continuă cu partea a doua. De data asta mi s-a părut puţin mai greu, fiindcă a trebuit să continuăm cu aceleaşi personaje din povestea precedentă, într-un episod inspirat de o fotografie nouă.
Povestea Emmei – Călătoria buburuzelor şi povestea mea – Domnu’ Toma …
Împreună cu doi prieteni şi colegi (Emma Mocan şi Mihai Savu) am dat curs unui exerciţiu de exprimare, literar. Exerciţiul era simplu: pornind toţi trei de la aceeaşi fotografie, fiecare trebuia să creăm o poveste. Am ales împreună o fotografie oarecare (de data asta una pe care o făcusem eu) şi am scris.
Iată ce a ieşit: povestea Emmei – Fantezie despre copilărie, povestea lui Mihai – O zi la bâlci, şi povestea mea – Viaţa ca un carusel …
