Un mic proiect personal despre începutul unei noi vieţi: a mea, contopită cu cea a Emmei.
Ne-am hotărât să strângem fotografii, să completăm (să facem unele noi acolo unde nu erau), să scriem despre acest început de viaţă nouă şi să le “legăm” frumos pe rând pe toate pe un mic blog despre 49 de lucruri care ne-au plăcut la nunta noastră. Am ajuns la numărul doisprezece şi numărătoarea continuă.
Află de ce am facut asta, şi multe altele pe emocan.bstanescu.com
N-am coborât tocmai pe dealuri înverzite şi nici n-am fost la munte azi. Azi mi-am încălecat bicicleta şi am purces doar spre serviciu, spre noul birou de la capătul celălalt al oraşului. Am trecut razant prin centrul însorit al Clujului, prin parcul mare, prin pieţe pietonale (cam toate, că-s puţine 
). Am întâlnit oameni cunoscuţi, m-am scăldat în soare şi briza dimineţii.
Deşi senzaţia de libertate şi de bine pe care ţi-o dă o bicicletă este de nedescris, am să încerc să punctez câteva motive pentru care merită să te deplasezi sau să te “dai” cu bicicleta…
Vezi tot articolul »
Prins fiind în lupta cu timpul am reluat cu greu răspunsul la LineFight. “Bătălia” începută cu Mircea Drăgoi, e un prilej bun de a ne ţine neuronii creativi activi. Dar din păcate disponibilitatea neuronilor ăstora e de cele mai multe ori zero, fiind prinşi cu “diverse” probleme cotidiene…
Vezi tot articolul »
Ţi-aş…
Pupa-ţi-aş privirea mută,
Muşca-ţi-aş pasul zvelt, de ciută,
Mângâia-te-aş pe-alergare,
Strânge-te-aş de-mbrăţişare.
Vezi tot articolul »
Te întrebai unde să bei un ceai bun în oraş, în Cluj-Napoca?
Întrebarea s-a pus şi pe grupul de utilizatori “I Love Cluj” de pe una dintre cele mai mari reţele sociale de pe internet, grup care are (la data publicării articolulului) aproape 12,000 de fani!
Vezi tot articolul »
Din nou un exerciţiu literar. Protagonişti: Emma, eu; punctul de plecare: o poză sau un cuvânt; finalitatea: un text. Este al cincilea pas din schimbul de litere pornite la sfârşitul lui februarie. Punctul de plecare acum este o fotografie făcută acum o lună.
Emma a scris aici: De ce nu suntem ca peştii, iar eu am scris aici…
Vezi tot articolul »
Sfârşit de dialog de seară, dintre doi amorezi.
…iar pe tavanul curţii mele şi grădinii tale mi-aş picta
nişte bobiţe albe într-o mare neagră de peltea;
mi-ai zice că sunt stele din Calea Lactee,
ţi-aş zice că sunt boabe (nebunele, de pe-alee)
şi-apoi le-am aduna încet pe toate-n palmă
iar bolta, dintr-o mare calmă
se va schimba într-un vârtej mortal,
iar tu căscai şi eu pluteam pe-un val.
Bogdan Adrian Stănescu, 2009