E trecut de zece şi jumătate noaptea şi răcoarea a început să ne învăluie odată cu întunericul. Suntem izolaţi pe un deal deasupra oraşului care cu puţin timp înainte, pe lumină – ne agresa privirea cu muchiile tăioase ale blocurilor de beton spălăcite. Acum oraşul e sclipitor, ca un peşte răpitor care îşi atrage prada cu un tentacul luminos şi minunat.
Citeste mai departe… »
Voicu Bojan m-a întrebat dacă nu vreau să contribui la un articol pe liternet.ro despre fotografie. Articolul cu pricina urma să fie partea a şaptea dintr-un proiect început de Voicu: Fotografia – între imagine şi poveste. Am zis “da” şi iată ce-a ieşit: Rama ca graniţă a lumii (Voicu Bojan, Andrei Pandele, Bogdan Stănescu, Ciprian Ciocan).
Puteţi vedea textul meu şi aici: Despre graniţe şi dragoste.
Am scris deja despre minunatele dulceţuri de casă, dar n-am menţionat cât de mult mi-a plăcut să desenez şi colorez în acuarelă etichetele.
Un principiu bun în viaţă e să-ţi respecţi promisiunile făcute, iar atunci când le faci copiilor, ai face bine să te ţii de ele. Copiii cresc şi nu uită uşor ce li s-a promis. Mi-aduc şi-acum aminte de macaraua de jucărie pe care a promis tatăl meu că mi-o va face cadou. N-o văzusem niciodată, cred că imaginea cu macaraua e doar în mintea mea pentru că poate nici nu exista o macara de jucărie pe vremea aceea în România. I-am cerut tatălui meu să-mi aducă aşa ceva şi el a zis că o va face. Dar tatăl meu nu e un om rău, poate a uitat sau n-a găsit. Nu-i port pică, dar – uite că – n-am uitat de macara.
Citeste mai departe… »
Un mic proiect personal despre începutul unei noi vieţi: a mea, contopită cu cea a Emmei.
Ne-am hotărât să strângem fotografii, să completăm (să facem unele noi acolo unde nu erau), să scriem despre acest început de viaţă nouă şi să le “legăm” frumos pe rând pe toate pe un mic blog despre 49 de lucruri care ne-au plăcut la nunta noastră. Am ajuns la numărul doisprezece şi numărătoarea continuă.
Află de ce am facut asta, şi multe altele pe emocan.bstanescu.com
N-am coborât tocmai pe dealuri înverzite şi nici n-am fost la munte azi. Azi mi-am încălecat bicicleta şi am purces doar spre serviciu, spre noul birou de la capătul celălalt al oraşului. Am trecut razant prin centrul însorit al Clujului, prin parcul mare, prin pieţe pietonale (cam toate, că-s puţine 
). Am întâlnit oameni cunoscuţi, m-am scăldat în soare şi briza dimineţii.
Deşi senzaţia de libertate şi de bine pe care ţi-o dă o bicicletă este de nedescris, am să încerc să punctez câteva motive pentru care merită să te deplasezi sau să te “dai” cu bicicleta…
Citeste mai departe… »
Prins fiind în lupta cu timpul am reluat cu greu răspunsul la LineFight. “Bătălia” începută cu Mircea Drăgoi, e un prilej bun de a ne ţine neuronii creativi activi. Dar din păcate disponibilitatea neuronilor ăstora e de cele mai multe ori zero, fiind prinşi cu “diverse” probleme cotidiene…
Citeste mai departe… »