Am găsit de curând pe jos, pe stradă, un film foto vechi, developat. M-am înduioşat văzându-l pierdut în praf lângă bordură.

A ţinut piept timpului, încărcat de amintiri de la evenimente la care a făcut parte, iar acum, cineva l-a părăsit. Aşa că l-am luat acasă şi pentru o fracţiune de secundă i-am prelungit viaţa, transformându-l în informaţie digitală.
Nu ştiu cine sunt persoanele din fotografii sau ale cui sunt amintirile impregnate în film, însă ochiul şi declanşarea fotografului au surprins momente autentice care nu m-au făcut să mă simt ca un intrus, ci mi-au dat sentimentul de familiaritate şi naturaleţe.

Îmi plac încadrările din fotografii, îmi place bogăţia de detalii din umbre şi lumini specifică filmului, îmi place candoarea subiectelor. Felicitări autorului necunoscut, felicitări filmului care a rezistat mai bine de (zic eu) 50 de ani.

Autor necunoscut: