O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

India – Școala de arte

Nov 25, 2011

India - workshop

Scopul principal al lui Liviu în această excursie în India este de a continua un proiect foarte îndrăzneţ, intitulat “Following the sun / Seeds project“. E vorba de o serie de cinci sculpturi construite şi instalate pe cinci continente diferite, o metaforă despre căutarea vieţii eterne. Sculpturile transpun ideea seminţei care se sacrifică şi moare pentru a crea viaţă nouă, în acelaşi fel în care Isus Cristos s-a sacrificat pentru viaţa eternă a oamenilor. Prima sculptură e construită deja şi instalată în Noua Zeelandă, aşa că iată că a venit timpul Asiei.

Venirea noastră în India s-a facilitat prin intermediul Institutului Don Bosco din Chennai, care ne ofera şi casă şi masă. Dacă lucrurile merg bine, următoarea statuie din ciclul “Seeds project” va lua fiinţă în curtea şcolii acestui institut.

Doi dintre oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit aici sunt Sharon (directoarea şcolii de arte de la institutul Don Bosco) şi Sunny (directorul tehnic al şcolii şi soţul lui Sharon). În următoarele zile, Sunny şi Sharon vor fi cei care ne vor dădăci şi ne face toate mofturile în timpul nostru liber: ne vor transporta din stânga în dreapta, ne vor răsfăţa în diverse restaurante şi ne vor explica despre diversele tipuri de mâncăruri indiene, ne vor duce să vizităm templele vechi indiene sau ne vor ajuta să facem liste de necesaruri şi planuri pentru sculptura care se întrevede în viitorul apropiat. Sunt doi oameni deosebiţi, inteligenţi, cu voinţe şi forţă de muncă deosebite.

M-am distrat văzând cum Sunny opreşte aerul condiţionat în maşină pe post activare a funcţiei Turbo (câţiva cai putere în plus), cum Sharon cu personalitatea ei creativă şi suflet de artist nu reţine numere, sau când am aflat că unul dintre ei e pasăre de noapte şi celălalt e de zi. Mi-a plăcut să descopăr că aceste mici probleme, obiceiuri, gesturi sau reacţii banale pe care le avem în cultura noastră se regăsesc în egală măsură şi în India. Dar mai mult decât atât, mi-a plăcut să descopăr în Sunny şi Sharon doi prieteni minunaţi.

Despre învăţământul din India

Fiindcă India este o ţară în plină dezvoltare economică, posturile la care se aspiră la sfârşitul şcolarizării sunt cele în care absolventul se poate angaja şi câştiga bani sigur şi repede. Școlile pun accentul cu precădere pe materiile exacte care pregătesc elevii pentru meserii din industria tehnologiei informaticii. În general şcolarii şi studenţii nu sunt încurajaţi şi stimulaţi să îşi dezvolte o gândire creativă, învăţământul bazându-se pe memorare şi gândire analitică. La fel ca în România.

Cu problema asta se confruntă şi profesorii din şcoala de arte de la institutul Don Bosco din Chennai. Studenţii care se înscriu la cursurile şcolii se aşteaptă să înveţe folosirea programelor de calculator cu care să lucreze în design sau tipografie sau să stăpânească tehnici de desen, pictură sau sculptură dar nu realizează că au lipsuri în partea de gândire individuală, de abstractizare, de creativitate.
Cei de la institut l-au rugat pe Liviu să ţină un scurt curs şi un atelier, prin care să le încurajeze studenţilor gândirea creativă.

Atelierul

Prima zi de lucru a fost pentru mine o experienţă foarte plăcută fiindcă am apucat să interacţionez mai mult cu indieni şi chiar şi cu câţiva srilankezi refugiaţi în India, toţi studenţi la “Don Bosco Institute of Communication Arts” (DBICA). Sunt foarte deschişi la suflet, calzi şi buni într-un fel foarte pur şi simplu. E una din caracteristicile pe care le-am întâlnit la toţi indienii pe care i-am cunoscut în Chennai.

O altă particularitate a indienilor pe care am descoperit-o în studenţii de la DBICA este greutatea de a se exprima în public. În momentul când la curs se punea o întrebare şi se aştepta un răspuns din partea studenţilor, nu se ridica nimeni să răspundă. În schimb, în particular şi în grupuri restrânse, îşi dau drumul şi devin volubili. Te întreabă câţi ani ai, dacă eşti căsătorit, cum o cheamă pe soţia ta sau câţi copii ai, şi o fac cu curiozitate candidă fără să simţi că s-ar bagă în viaţa ta cu forţa.

Trei zile au trecut ca ploile musonice care spălau sudul Indiei: abundente, intense şi rapide. Liviu le-a vorbit studenţilor, le-a arătat şi i-a învăţat lucruri, punând accentul pe metaforă, ca formă de reprezentare. Eu m-am făţâit de colo-colo: o poză, o vorbă pe engleză stâlcită, o glumă pe tamiloenglezoromână, dar am şi lucrat! Am tradus din Engleză-Engleză dinspre indieni înspre Liviu şi invers, i-am ajutat pe studenţi cu idei, cu sculpturile în ghips şi chiar am creat şi eu la rând una, o brioşă mică mică, să-mi aducă aminte de casă. La cerere am ţinut şi o mică prelegere studenţilor despre fotografia de produs în care le-am arătat şi explicat o sumedenie de fotografii cu prăjituri, torturi şi alte bunătăţi.

La sfârşitul atelierului, ne-am minunat de unele idei creative ale studenţilor încântaţi şi ne-am distrat lăsându-ne pozaţi în grupuleţe sau pe rând cu unii dintre ei, ca şi la pozele cu ursu’ (ursul eram noi).

(Sfâşitul părţii a cincea dintr-o serie de însemnări din Chennai, India. Urmează: Vremea din Chennai.)

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.