Poezie cu peltea
Sfârşit de dialog de seară, dintre doi amorezi.
…iar pe tavanul curţii mele şi grădinii tale mi-aş picta
nişte bobiţe albe într-o mare neagră de peltea;
mi-ai zice că sunt stele din Calea Lactee,
ţi-aş zice că sunt boabe (nebunele, de pe-alee)
şi-apoi le-am aduna încet pe toate-n palmă
iar bolta, dintr-o mare calmă
se va schimba într-un vârtej mortal,
iar tu căscai şi eu pluteam pe-un val.
Bogdan Adrian Stănescu, 2009