Linii de fier
Amândoi bunicii mei au fost ceferişti, tata a fost ceferist, unchiul meu e mecanic pe locomotivă. Se spune(a) că CFR este a doua armată în stat… ei bine, dacă e aşa, eu nu m-am înrolat niciodată. Fascinaţia mea pentru trenuri s-a oprit la distanţa de şine corespunzătoare pentru a nu lua microbul CF. Cu toate astea, trebuie să recunosc că sentimentul de a fi prima dată la controalele unei locomotive Diesel-electrică de 2100 cai putere şi 114 tone e inegalabil şi greu de descris în cuvinte.
Iată ce relata în 1831, la un an după deschiderea în Anglia a primei căi ferate din lume, inventatorul român Petrache Poenaru după ce a călătorit cu trenul între Liverpool şi Manchester:
“Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”
Sâmbăta trecută am fost pentru prima oară cu trenul pe linie îngustă – cu Mocăniţa pe valea Vaserului. Povestea unui drum cu Mocăniţa nu e la fel de fascinantă ca şi relatarea primului român care a călătorit cu trenul, dar cred că similitudinea senzaţiilor trăite pe ambele curse apropie cei 175 de ani diferenţă în 7 ore de dus-întors într-un tren cu locomotivă cu aburi.
O zi cu Mocăniţa, scurtă poveste în imagini:
