Generaţia Blog
Azi, 24 Februarie, orele şaisprăzece şi două minute, o nouă victimă a Internetului. Numita Georgeta Fixpixovici s-a aruncat de pe blog, de la o înălţime de aproximativ 180 de vizitatori unici pe zi. În urma impactului, Georgeta Fixpixovici a suferit traumatisme incompatibile cu viaţa online. Fie-i offline-ul uşor!
Mă arunc de pe blog! Cu fiecare articol, cu fiecare fotografie ‘postată’ (a se citi “publicată”), mai fac un pic de gălăgie… Stau în fund, pe marginea înălţimii imaginare a blogului şi strig: ‘mă arunc!, mă arunc!’. Şi atunci, trecătorii, şi-aşa plictisiţi de senzaţii tari, omiprezente la ştirile de la televizor, îşi ridică fugar privirea către mine…
Câteodată le fac cu mâna vecinilor din blogurile alăturate. Stăm şi ne privim blogul celuilalt cu invidie, indiferenţă sau admiraţie. “-
Blogul meu e mai alb!. Ba al meu e mai curat, mai înalt, etc…”.
Indiferent de cât de mult aş vrea să cred că nu pretind nimic de la lume, totuşi trebuie să recunosc că există un fel de exhibiţionism în oricine încearcă (şi eventual şi reuşeşte) să creeze ceva plăcut simţurilor. Cred că fiecare dintre scriitorii care au publicat, pictorii/fotografii care şi-au expus operele, şi-au pus la un moment dat problema vanităţii din spatele nevoii de a publica, de a se expune, de a crea pentru public. Mă bucur că şi-au depăşit problemele de genul ăsta (în caz că le-au avut), altfel nu l-aş fi citit niciodată pe Eliade sau n-aş fi ascultat niciodată Chopin.
În epoca tehnologiei informaţiei, noi prăjim mititei în spatele blogului.
Dedicat tuturor celor care s-au aruncat de pe blog din cauza iubirii (am văzut cel puţin 3 bloagări care au făcut asta în ultima vreme):
…căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.