O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

În texturi

Mar 22, 2006

În texturi

Imaginile de sus se pot interschimba (se apucă de partea superioară)

Afişează versiunea statică (în cazul în care linkurile nu funcţionează)

De ce în ‘texturi’, şi mai ales – de ce dinamic ‘interschimbabile’? Pentru că asta e imaginea cu care te aşteaptă Oraşul Luminilor: o ţesătură fină şi organică de ramuri, oţel, frunze, flori, sticlă, beton şi oameni.

Nu e cu putinţă să nu te pierzi în Paris. Mai ales când tot ce ai de făcut este să te laşi dus: la pas rar, cu ochii pierduţi de-a lungul bulevardelor şi al străduţelor pulsând a viaţă latină, închizi harta oraşului şi te laşi înghiţit. Şi – plutind euforic ca o gâză într-o ulcică de lapte – îţi vine să crezi că oraşul a crescut organic, prin forţe proprii, oamenii apărând ulterior în peisaj, atraşi de minunata creatură, ca insectele ademenite de o plantă carnivoră. Aglutinaţi dimineaţa în metrou într-o masă compactă în drum spre serviciu sau parcându-şi automobilele în locuri mai înguste decât lungimea maşinii (tehnica e simplă: parizienii îşi construiesc efectiv locul de parcare – se împing maşinile din faţă şi din spate până locul rămas e aproape corespunzător), oamenii sunt captivaţi de oraşul carnivor în care nu eşti ingurgitat ci asimilat.

Captivat, (dar nu captiv) rămâi şi după ce îl vizitezi. Trecând peste iluzia sentimentului de zeu dată de caracterul tranzitoriu şi turistic al prezenţei tale (în care timpul se dilată în plimbări pe cheiurile Senei, sau prin Cartierul Latin, iar sursa de existenţă e asigurată de propria respiraţie) îţi poţi imagina cum e să trăieşti în Paris. Mda, poate că e scump să trăieşti acolo, şi da, ai da şi peste mizeria de la marginea oraşului sau de frânturi mai puţin strălucite ale vieţii pariziene şi mai ales de snobismul locuitorilor, dar cine a zis că lumea e perfectă? Şi până la urmă, fiindcă fericirea vine dinăuntru, poţi să îţi imaginezi ce vrei – Jules Verne trebuie să fi fost un om fericit. Vive la France!

Franţa imortalizată în 3 ipostaze: Locuri, Oameni şi Texturi

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.