O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

Peticul Alfa

Jan 18, 2006

Mediu
MÉDIU1, medii, s.n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile. – Din lat. medium.

Se spune că dacă pui un milion de maimuţe într-o cameră plină cu un milion de maşini de scris şi le laşi un milion de ani, într-un sfârşit o să scoată operele lui Shakespeare. Nu ştiu ce să zic despre asta, dar sigur nu mi-ar plăcea nici măcar să mă imaginez în locul uneia dintre maimuţele în cauză.


Mediul este unul dintre factorii care influenţează viaţa şi personalitatea oamenilor:

Dacă nu ai fi tu, eu nu aş fi eu. Dacă n-ai fi tu, cel care citeşte, probabil că n-aş scrie aşa cum scriu. Oamenii din jur mă determină în a mă comporta într-un anumit fel, a vorbi într-un anumit fel, a gândi într-un anumit fel. Împrumut idei şi expresii, schimb priviri şi minciuni cu oamenii din jur, caut aprobare în fiecare propoziţie şi gest pe care îl fac. Ceea ce mă determină să fiu eu, de cele mai multe ori este persoana de lângă mine… O să râd altfel, o să mă simt altfel sau o să mă abţin să plâng altfel, în funcţie de ceea ce se întâmplă în jur. Şi atunci ce rămâne din mine? Realizez că sunt un amalgam format dintr-o moştenire genetică amestecată cu nişte variabile în permanentă schimbare – mediul înconjurător. Oamenii sunt ca nişte petice de hârtie sugativă care se plimbă într-un mediu plin de cerneluri. Mov, albastru, verde, roşu, negru, o permanentă paletă în continuă mişcare din care se impregnează personalitatea fiecărui individ în parte, creând un tablou pestriţ şi unic.

E interesant când într-un grup de petice se formează anumite modele care pot fi recunoscute: asta se întâmplă când peticele copiază prin simpatie modelul unui petic profund impregnat – peticul alfa. Procesul continuă până la asimilarea totală a culorilor şi a formei, astfel încât oamenii nu mai pot să identifice sursa gestului, a ticului verbal sau a atitudinii comune unui grup. Apartenenţa la grup se identifică prin recunoaşterea modelelor comune.

I like Dogs

Din (ne)fericire, tabloul format de un petic nu e vizibil. O relaţie dintre doi oameni care de-abia s-au cunoscut este similară întâlnirii a două pânze albe de tablou înrămate. Faţă în faţă, cu fiecare secundă în care stau împreună se studiază reciproc încercând să prindă în albul descris de celălalt forme şi culori. Ascunşi în spatele pânzei, posesorii aruncă din când în când o mână de vopsea, lăsând să se întrezărească pe faţa vizibilă a pânzei tabloul final, pas cu pas.

Mediul, începând cu imediata apropiere, până la societate sau poziţia satelitului natural terestru – Luna ne determină acţiunile fiecăruia. Un simplu experiment îţi relevă faptul că dacă pui merele din cămară pe masa din bucătărie – o schimbare de mediu deloc evidentă şi la prima vedere neimportantă – sunt probabil cu 50% şanse mai mari ca merele să fie mâncate. Şi asta doar fiindcă erau acolo, la îndemână. Comportamentul oamenilor din casă s-a schimbat, involuntar, doar prin schimbarea unei singure variabile din mediu. (exemplul nu este al meu – îţi mulţumesc, HPV, pentru idee).

Pe vremea facultăţii, pe când încă locuiam într-unul dintre căminele studenţeşti ale universităţii, am scris cu înverşunare un articol pe un forum despre viaţa de cămin. Molipsitoarea viaţă de cămin… Cu miile de tentaţii facile, cu filme, jocuri, muzică şi în general cu dulcea depravare intelectuală atât de la îndemână. Era atât de uşor să te îndepărtezi de orice altă activitate decât jocurile în reţea, vizionat filme sau pierdut vremea ‘pe net’ încât o făceam cu toţii fără urme de regret imediat. Voiam să atrag atenţia şi atunci despre cât de important e mediul, însă din nou dădusem frâu liber Don Quihote-ismului din mine, luptei fără cauză împotriva unor mori de vânt inexistente.

Cel mai important lucru pe care poţi să îl faci dacă vei simţi nevoia să schimbi (ceva în) viaţa ta este nu să încerci să te schimbi pe tine însuţi ci în schimb să-ţi modifici percepţia asupra lucrurilor şi nu în ultimul rând să îţi schimbi mediul. Şi asta nu printr-o luptă cu mori de vânt încercând să schimbi fizic mediul ci pur şi simplu prin schimbarea poziţiei tale faţă de vechiul mediu. Simplu. Nu?!

PS: Dacă te uiţi în jur şi vezi maimuţe clămpănind la maşini de scris, poate că e cazul să ieşi din cameră şi să fugi.

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.