O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

O poveste fantastică

Dec 15, 2005

A fost odată ca niciodată …


“Spaţiul, ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navetei spaţiale Enterprise. Misiunea ei permanentă: să exploreze lumi noi şi ciudate, să caute noi forme de viaţă şi noi civilizaţii, să ajungă cutezător unde încă nimeni nu a ajuns.
Jurnalul căpitanului…”

Cu siguranţă suna mult mai bine în limba engleză începutul filmului “Star Trek – Generaţia Următoare”, şi poate dacă ar fi fost titrat cu voce în limba română nu aş fi fost la fel de fascinat de minunatul serial SF din copilăria mea mijlocie. Vocea inconfundabilă a căpitanului de bord Jean-Luc Picard care marchează începerea fiecărui episod, mi-a rămas întipărită în minte, în cotlonul în care stau frumos aliniaţi Irina Nistor, Florian Pitiş, sau Alexandru Mironov, fiecare făcând pereche cu emisiunea tv pe care o reprezintă.

Ei bine, nu voi scrie astăzi nici despre Star Trek, nici despre Alexandru Mironov sau Teleenciclopedie. În schimb voi vorbi despre Patrick Stewart, actorul renumitului şi binecunoscutului – atât pe Pământ cât şi în spaţiu extraterestru – Jean-Luc Picard.

Am avut astăzi plăcerea să fiu încântat de actorul Patrick Stewart, într-un one-man show de excepţie. Spectacolul se numeşte “A Christmas Carol” şi este o adaptare a actorului, după binecunoscuta nuvelă cu acelaşi nume, de Charles Dickens. Timp de aproape două ore şi jumătate, am fost transpus într-o lume extraordinară a poveştii lui Dickens, dirijată de un singur om. Într-o engleză delicioasă (- doar e englez, e de înţeles -) timp de peste două ore, Patrick Stewart s-a transformat din Scrooge (personajul principal), în Marley, Tiny Tim, Bob, şi restul personajelor, cu uşurinţa şi seninătatea unui zâmbet sau a unei clipiri de pleoape.

Un om, un scaun, o masă, un birou, un taburet şi câteva spoturi de lumină – iată cât ajunge pentru a crea o atmosferă terifiant de reală care să te poarte prin timp şi spaţiu, să te facă să râzi sau să tresari şi să îţi deschidă o poartă către interiorul sufletului pe care nu ai atins-o de mult, să te facă să simţi că trăieşti.

Fiecare pas al actorului pe scenă era organic cu întreaga poveste, se îmbina perfect, totul decurgea natural, mişcările erau aproape insesizabile, ca un dans fără acţiuni tehnice, doar pasiune.

Am ieşit de la spectacol, şi dintr-o dată atmosfera – de cele mai multe ori posomorâtă – a oraşului, părea luminată feeric, aerul era mai proaspăt, luna îmi zâmbea. Mă simţeam aproape ca Scrooge a doua zi dimineaţă, în ziua Crăciunului – plin de simţire, plin de viaţă.
… And so, as Tiny Tim observed, God Bless Us, Every One!

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.