O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

iluzionistul

Dec 17, 2005

Iluzionistul
Nu-i aşa că ar fi urât să credem că oamenii trăiesc într-o permanentă şi proprie amăgire?


Întotdeauna am considerat că Psihologia – cunoaşterea modului în care funcţionează omul la nivel de suprastructură, dincolo de credinţele comune şi lucrurile ‘luate de bune’ – ar trebui să îi intereseze mai mult pe oameni. Să îi intereseze cel puţin pentru a-şi satisface curiozitatea înnăscută de a afla un răspuns, de a vedea care sunt mecanismele şi angrenajele din care sunt făcuţi.

Nu reuşeam nicicum să înţeleg de ce oamenii sunt atât de puţini atraşi către o introspecţie pragmatică, deloc filozofică şi uneori ezoterică înspre partea nevăzută a propriei fiinţe. Mult timp am crezut că e de vină marketingul pe care l-a avut (cel puţin în România) Psihologia. N-am reuşit niciodată să o văd prezentată ca fiind ceva util, pragmatic, de interes – ci mai mult ca pe ceva obscur, fără ţintă sau formă concretă. Probabil în mintea românului de rând, Psihologia şi Secţia de psihiatrie a spitalului de boli nervoase din localitate sunt una şi acelaşi lucru. La fel de probabil este că pentru asta e de vină regimul în care am crescut şi istoria care aparent n-a ţinut cu noi (românii).

Abia apoi – şi asta de curând – am reusit să conştientizez faptul că nu e de vină pentru lipsa de interes general în psihologie nici modul de prezentare publică a Psihologiei, nici faptul că Psihologia e o ştiinţă aparent ezoterică (şi că probabil ţi-ar trebui zeci de ani de studiu pentru a pricepe ceva [*]), şi poate nici România cu istoria ei dubioasă nu e de vină până la urmă. Şi chiar mai mult decât atât, nu e “de vină” nimeni ci doar “răspunzător” în sensul – să îi zicem – ‘bun’. Este vorba despre cine altcineva decât anost-coloratul organ care ne face unici pe faţa Pământului pentru modul în care îl folosim şi anume (da, aţi ghicit-) ‘creierul’.

Dacă ne place sau nu să credem (şi nu ne place), mintea umană care ne-a fost întipărită prin codul genetic în specia numită Homo Sapiens (Omul Deştept [sic!]) nu funcţionează chiar deloc cum ne-am aştepta bazându-ne pe susmenţionatele credinţe comune.

Confortul oferit de ignoranţa pe care o avem faţă de modul în care se desfăşoară lucrurile în interiorul nostru este imens. Credem de exemplu că acţiunile noastre sunt determinate de faptul că avem puterea liberului arbitru. În alte cuvinte ‘facem ce vrem’ şi pe deasupra şi conştient. Ei bine, lucrurile sunt puţin diferite … cu câteva fracţiuni de timp diferite. Analizând activitatea cerebrală a omului, s-a dovedit că există un timp infim dar prezent între apariţia activităţii cerebrale în zona care controlează acţiunea propriu-zisă şi zona decizională a acţiunii, prima precedând-o clar pe a doua. Deci practic, începem să facem lucrurile înainte să ne gândim să le facem (să le conştientizăm). Totuşi, mintea ne face să ne simţim bine şi ne lasă să credem că ne controlăm conştient acţiunile. (1 punct pentru creier pentru confortul pe care ni-l creează)

Printre altele, suntem foarte siguri pe validitatea şi durabilitate informaţiilor stocate sub formă de amintiri în mintea noastră. Puţini ştiu însă că amintirile şi modul în care ne relaţionăm la ele sunt foarte maleabile. Este una din metodele care stau la baza terapiei prin hipnoză. Subiectului în stare de hipnoză i se alterează relaţiile cu anumite amintiri, hipnotizatorul putând chiar să îi inducă amintiri false persoanei hipnotizate, care după ce iese din starea de hipnoză să fie ferm convinsă de validitatea lor. Pe deasupra, s-a determinat că oamenii au tendinţa de a-şi altera singuri relaţiile faţă de propriile amintiri, într-un mod cât mai favorabil posibil. Mai mult confort. (+2 puncte pentru creier)

Pssst… Îl auziţi? Cum ce? Sunetul ventilatorului din calculator… Sunetul frigiderului din hol, sau sunetul maşinilor din stradă… Ce ciudat.. doar nu şi-au dat drumul acuma, tocmai când aţi început să le ascultaţi?. Adevărul e că este încă unul din şiretlicurile pe care le are în mânecă drăgălaşul de creier. Ne filtrează fără să îi cerem informaţiile pe care le primim din jur şi ne lasă să ne concentrăm asupra unui singur flux de informaţie. De fapt asta e o funcţionalitate elementară a creierului, fără de care am fi copleşiţi din toate părţile cu tot felul de informaţii inutile. Însă aici vine cireaşa de pe tort: parte din informaţiile astea sunt stocate într-o zonă care se numeşte Subconştient. Poate vi s-a întâmplat cândva să citiţi o carte într-o cameră cu un zgomot constant – un ceas care ticăie de exemplu. La un moment dat, concentrat pe un singur flux de informaţie – cartea, ticăitul nu mai se percepe. Partea interesantă este că dacă ceasul s-ar opri din ticăit, aţi realiza că s-a întâmplat ceva, informaţia era înregistrată în permanenţă în subconştient. (+2 puncte pentru mai mult confort)

Ne place să credem că dacă definim şi clasificăm lucrurile le-am înţeles, ne mai place să inventăm cuvinte noi pentru lucrurile de neexplicat (e tot un fel de clasificare) şi să le lăsăm aşa, ne mai place să minţim şi o facem în permanenţă fără să ştim. (+mai multe şi mai multe puncte)

TOATE astea pornesc şi fac parte din creierul nostru denivelat şi cenuşiu. Toate pârghiile din mintea noastră sunt mecanisme aproape perfecte, făcute să ne lase impresia că totul e bine şi să lase loc evoluţiei. Cine ar evolua dacă şi-ar pune probleme în fiecare zi? Dacă ar fi realist şi nu s-ar minţi că viaţa e frumoasă? Dacă nu şi-ar îndulci amintirile? Dacă n-ar crede că este stăpânul şi conducătorul propriilor acţiuni? Toate punctele acumulate şi le merită. Nu mă mai mir că nu îi interesează pe oameni despre ce îi face să ticăie. Creatorul de confort prin iluzii, creierul uman este un adevărat iluzionist.

Nu-i aşa că e frumos cât de mult se amăgesc oamenii?

* ei, pe naiba, până la urmă Psihologia nu este decât o ştiinţă, şi ca oricare altă ştiinţă nu dă un răspuns la nimic, nu face decât să clasifice, să cuantifice şi să observe! [înapoi]

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.