Mall, City Plaza, high heels, high life, high.
Taximetrişti blazaţi pe Dacii tapiţate cu mii de briz-briz-uri, vitalul claxon, declicul de fază lungă, extensii ale personalităţii de şofer de dacie în oraşul Miticilor. Sictir…
Fratele meu, Moşule, rareori Tată, de cele mai multe ori Bă!
Frumoasele fete, frumoasele străzi, frumoasele clădiri, frumoasa spurcată şi întortocheată junglă citadină prin care mişună sutele de mii de suflete.
Fantezie. Improvizaţie. Culori ruginite ţâşnind din toate părţile. Când îndrăzneţe, când timide: galben, roşu, mov. Soarele târşâindu-se captiv pe un cer tulbure. Trecători gri înotând în ceaţa de dimineaţă. Coşuri de case atârnânate de cer prin firave fire de fum lăptos. Ploi reci, o umbrelă, amintirea primului ghiozdan. Mirosul de fum de frunze arse amestecat cu mirosul de castane de la colţul străzii. Vântul.
Nu l-am cunoscut… N-aş putea să spun că ştiam multe despre el, dar când am aflat despre moartea lui…
Sunt pe galben. Între roşu şi verde, sau între verde şi roşu.
E starea de incertitudine ambivalentă. O iei la stânga sau la dreapta? Rămân pe loc sau pornesc mai departe?
Mai groaznic decât o incertitudine cu două răspunsuri e când incertitudinea are zero sau un infinit de optiuni posibile.
