O descriere de Bogdan Adrian Stănescu

Lumea văzută în imagini prin obiectivul aparatului de fotografiat şi în gânduri prin cuvintele lui Bogdan Adrian Stănescu.

Ultimele însemnări din jurnal:

Cu cântec

Nov 29, 2005

Muzica afrodisiac, muzica – purtător de informaţie, purtător de energie.


Uneori mă gândesc la lucruri banale, simpliste sau fără nici un rost. E inevitabil – până la urmă nimeni nu poate fi în permanenţă spontan, extraordinar sau deştept. Întotdeauna vor exista momente în care suntem total stupizi, neinspiraţi sau pur şi simplu banali.

Ei bine, eu câteodată nu reuşesc să înţeleg ce e cu muzica. O definiţie a muzicii ar putea fi: fenomenul care derivă din producerea de sunete, prin care se transmit sentimente sau idei. Simplu, nu? Câteodată nu mi se pare deloc simplu. De ce le place oamenilor muzica? Cum reuşeşte să transmită sentimente? Ce îi determină pe oameni să creeze muzică?

Foarte rar am fost impresionat de arta modernă avangardistă. N-am înţeles niciodată cum “aşa intitulata operă de artă”, nu comunică direct cu spiritul omului, ci e nevoie de câteva straturi bune de raţionare – straturi care de cele mai multe ori trebuie să fie conştiente de contextul în care a fost creată opera, de puritatea materialului, sau de titlul operei. Bun, am înţeles, nişte pietre sau un pisoar scoase din contextul urban şi puse într-o expoziţie în muzeu ne atrag atenţia asupra obiectelor şi a relaţiei noastre cu mediul; … este şi asta o formă de artă. Înţeleg (raţionez) ideea, în capul meu ceva face clic şi gata. Totul foarte cerebral. Aş numi asta mai mult “dovezi de probleme logice” în loc de “artă”. Sau… poate privesc din unghiul greşit… oricum, e doar o problemă de catalogare. Până la urmă orice lucru creat de oameni este o expresie artistică. De exemplu, compozitorul John Cage a compus o piesă de pian în care pianistul se aşează la pian şi timp de exact 4 minute şi 33 de secunde, NU atinge clapele pianului. 4 minute şi 33 de secunde de tăcere. Ideea din spatele acestei piese este că în jurul nostru există şi vor exista sunetele şi după ce dispărem noi, creând o melodie cu totul aparte, unică …

În ultima vreme (de câţiva ani) am ajuns să folosesc muzica-drog. Drogul zilnic, necesar scăpării din lumea citadină, societatea consumatoare, spaţii închise, birouri luminate artificial, sunete de maşini, ventilatoare de calculatoare, clicuri de mouse, clămpănituri de tastatură… Cât de bine e să mergi pe străzi purtat pe aripile muzicii care îţi pătrunde plăcut prin căştile de la mp3-ăr (empetreiăr), prin timpan, creier, vase de sânge, până ajungi una cu muzica, într-o osmoză extatică. Devii un zeu cu puteri nemăsurate, urmărind din sfera lui omnipotentă cum celelalte creaturi, restul naturii şi timpul se petrec în ritm cadenţat pe muzica acum parte din tine. Întâlnirea la trecerea de pietoni cu cineva cunoscut şi necesitatea deconectării de la sursa extazului e identică stării de sevraj.

Sunt două tipuri de oameni pe lumea asta: cei care ascultă/aud versurile unei piese şi cei care ignoră/nu aud textul. Mi-a plăcut dintotdeauna să ascult şi să înţeleg ce încearcă să spună cântăreţii în piesele lor.. (trebuie să recunosc că a fost o perioadă din viaţa mea în care deşi ascultam versurile pieselor în limba engleză, nu prea înţelegeam bine ce ziceau şi traduceam în mintea mea tot felul de bazaconii).

Aş putea să merg şi mai departe şi să trec într-o uşoară infatuare zicând că se mai pot împărţi în două tabere oamenii şi anume: oameni care ascultă muzică şi oameni care aud muzica. Dar infatuare ar fi doar dacă aş zice că e bine să asculţi muzică şi e bine să asculţi textul pieselor… Nu cred în asta. Mie în schimb îmi place să caut în spatele muzicii pe care o ascult, încercând să înţeleg mai mult din ce încearcă autorul să îmi transmită, să înţeleg ce încearcă să îmi comunice, atât prin muzică cât şi versuri.

De asemenea, foarte rar îmi place muzica (,) care nu poate fi ascultată ci doar auzită.

Într-un fel nici nu vreau să aflu ce înseamnă muzica, şi poate nici nu aş putea înţelege vreodată. Mă las purtat de mrejele ei cu fiecare doză pe care o iau.

...vezi toate însemnările în cuvinte

Ultima fotografie adăugată:

Salty reflections

Nov 19, 2011

Reflection of trees in a salty lake at Sovata (jud. Mureş, România), early autumn.