Un sarut, o felie de pâine.. cu pateu, un sarut, o felie de pâine…

Cât de ciudat e că ne referim la iubire ca la ceva perfect, rotund, imaculat şi probabil intangibil în stare pură. De vină poate e calitatea (cu rol de defect de multe ori) cu care au fost înzestraţi oamenii şi anume capacitatea de a stoca informaţii prin clasificare.”Iubirea e un sentiment pur”, “rockerii sunt agresivi”, etc etc. Revenind însă la iubire, ce frumos este că există săruturi cu gust de şniţel, poezii scrise stângaci, minciuni acceptate (eşti cea mai frumoasă din lume / eşti cel mai atent) sau alte mii de defecte şi imperfecţiuni – lucruri care în ciuda romanticilor puritanişti – nu te ridică dar te apropie.

În faţa acestor mici detalii care dau savoare iubirii palpabile şi intime, păleşte luciul lustruitei iubiri din clasa Iubire-bibelou de porţelan.